Trăiește în Armonie cu Pisica Ta – Enrico Ercole

Acest volum nu este recomandat minorilor.Editura: Univers Număr pagini: 224 ISBN: 978-973-34-1015-7 Tip ediție: broșată Format : 13x20 cm An apariție: 2018Jurnal de Ghenă este prima carte scrisă, în Romania, de către o pisică gasită la ghenă. Ghenă însuși scrie că: “Mă numesc Ghenă pentru că am fost găsit la ghenă, de parcă Bogdan se numește așa pentru că a fost găsit la Bogdănărie! Mă rog! Acesta este jurnalul meu, cu lucrurile importante pe care le fac eu pentru umanitate dar și despre cât de nașpa este animalul meu de companie, Bogdan. Vreau să mulțumesc Editurii Univers pentru că am acceptat-o și vreau mulțumiri din partea ei pentru că acum este singura editură din lume care a publicat cartea unei pisici care nu e doar un mare scriitor, ci și inventatorul *Posenului* (*posen = combinația de poze și desene, cuvant inventat chiar de Ghena - n.r.)Editura Univers: "Jurnal de Ghenă este povestea unui pisoi găsit acolo unde de obicei nu găsești nimic gri și superb. După trei luni de la descoperirea lui la ghenă, pisoiul povesteste plin de umor ce se întâmplă acum în viața lui și a animalului lui de companie, dar și ce face el pentru umanitate".Cel care l-a găsit pe Ghenă la ghenă: „Mă scoate din minți, am momente când urlu la el ca la un om, când îl alerg prin casă, când îl înjur ca în trafic. Cumva, însă, reușește de fiecare dată să facă ceva atât de amuzant sau de inocent încât îl iert. Într‐un mod absolut cretin, mi‐e drag de el tocmai pentru că este atât de versatil și de distructiv. Nu mă plictisesc niciodată, are momente când se poartă ca un șoarece, ca un câine, ca o nevastă, ca o soacră, ca un ceas potrivit greșit sau ca un asasin plătit. N‐o să uit niciodată, de exemplu, cum mi s‐a băgat între picioare exact când, ieșit de la duș, îmi trăgeam tricoul pe cap. M‐am împiedicat, am dat cu ambele brațe într‐o lustră care a pocnit de‐am oprit curentul pe toată scara și în bezna aia eu alergam pe întuneric, călcând în cioburi de becuri și urlând «Unde ești, în pizda mă‐tii, că te omor»…“